Ce-i cu „Valea Plângerii”? de Ioana Pârvulescu
http://www.romlit.ro/ce-i_cu_valea_plngerii
M-au izbit asemănările eroului cu autorul, dar abia după ce pleacă din “rai”: la 35 de ani (apud Paul Cornea şi Elena Piru, care fac notele la jurnalul lui) el avea deja barba albă, ca tânărul Făt-Frumos în Valea Plângerii. Jurnalul îl începe la 37 de ani, iar culegerea de basme o publică la 42. Iar la 57 de ani moartea îi dă deja palma din basm. Nici vorbă de “tinereţe fără bătrâneţe”, ci dimpotrivă, o bătrâneţe prematură şi o moarte destul de timpurie.
Ce m-a surprins însă nu sunt aceste lucruri, despre care am mai scris, de altfel, ci descoperirea că Valea Plângerii era un loc din sudul Bucureştilor. Se afla nu departe de dugheana frizerului Ispirescu-tatăl, (“palatul tatălui său”) şi nu departe de Cimitirul Bellu, adică de fieful morţii spre care se îndreaptă până la urmă Făt-Frumos. Tatăl lui Petre Ispirescu avea prăvălia pe Calea Văcăreşti. Am dat peste acest nume, Valea Plângerii, în documente de pe la sfârşitul secolului 19, dar locul situat în partea din spate a cimitirului a dăinuit până prin 1965, când a devenit o parte din Parcul Tineretului.
.
